acolo unde mi-au zburat aripile

acolo unde mi-au zburat aripile mostre din mine capteaza identitati lucide ale fibrelor de ego care au uitat sa se mai camufleze.acolo mastile salveaza de la viata oameni cu chipul defect.
printre vegetatiile reci carora stepa le-a promis ca se va intoarce... candva, se vad balcanici desuru- bandu-si sufletele unul altuia, sa fie toti egali - fraieri derapati in betii ieftine, isi proptesc dorintele in echilibrul fragil al unei presupuse legi a compensatiei, abandonati intr-un picaj previzibil - piese de domino.
cu totii alunecam spre raiuri private intretinute de amintiri pe care nu le-am detinut niciodata, din trecuturi inventate, din geneze nascocite, pentru ca nimicul din care ne-am creat nu da bine.
cand imi voi cauta aripile acolo unde mi-au zburat, voi ramane si eu suspendata intr-un eden, caci nimeni din toti cei care au plecat nu si-a putut aduce aripile inapoi.

istoria unui sfarsit

Inceputurile sunt formate din sfarsituri ucise pentru ca alt sfarsit sa inceapa.
Diminetile se nasc prea repede si ma intreb daca nu doar mi-am imaginat noaptea.
Nu ar fi primul anotimp pe care il inventez pentru o alta versiune a ta
de cand mi-am lasat amintirile despre tine intr-o gara.

Inceputurile zvacnesc pe buzele mele si de fiecare data incep cu acelasi sarut
pe care multe parti din mine vor sa-l uit.
Din cauza lui multe campii se vestejesc de flori smulse
pe care nimeni nu si-a irosit privirea.

Inceputul a doi dintre noi incepe sa se sfarseasca.
Cand toamna ma va naste din nou sub alt soare
o sa recit istorii memorate de pergamente in huma
despre asasinatul unui alt sfarsit.

si acolo sus sunt dependenti

Râuri de purpură se revarsă asupra cerului
de parca tinerii din ghetto s-ar fi hotarat sa ingroape sub graffiti toti ingerii.
Păcatul se reflectă în apa râului
si firele de iarbă se urăsc între ele
Pentru că El nu pune dop la sticla.

Oceanul a inghetat peste sirene,
Un soim s-a incurcat in aripi si-acum se prabuseste pe un pisc,
Cuvintele au uitat sa se rosteasca
iar ochii mei nu vor sa mai clipeasca de o luna
Pentru ca el mananca prea multa ciocolata.

Marea s-a varsat peste cosmopoliti
iar anotimpurile s-au napustit toate in toamna,
Fluturii si-au pliat aripile, scuturandu -si coloritul
Pentru ca el a rulat lumea intr-un joint.

tocmai cand am descoperit ca stiu sa zbor, am descoperit ca nu stiu

Pe muchie de Africa
cerul m-a amenintat ca se va scurge in ocean.
Tocmai cand invatasem si eu sa zbor
si cand vroiam sa imi ating obrazul de palmele lui pufoase,
sa simt mirosul de presiune ale altor altitudini,
s-agat un nor,
cerul s-a topit si m-a patat cu vise.
Au inceput sa ploua cuvinte care nu au nimic de spus
si se preling in amintiri inerte pe la imbinari de univers intredeschise.

Pe ultima treapta a unei constelatii
stelele m-au averizat ca se vor desprinde si vor alunca intr-un pahar cu apa.
Tocmai cand invatasem si eu sa zbor
si cand vroiam sa vad cum se inspira-n cosmos,
sa simt vidul pe umeri,
si cum ma dor,
stelele s-au scufundat si mi-au diluat irisii cu lumina,
iar noaptea s-a adancit in somn
mult mai adanc ca pana acum,
mult mai senina.

Cand m-am aruncat in prapastia cu iluzii
vantul m-a implorat sa ma las impinsa inapoi.
Tocmai cand invatasem si eu sa zbor
si cand vroiam sa-l simt purtandu
-ma in sfori ca pe-o papusa,
el imi sopteste in timpane c-o sa mor,
ca o sa ma zdrobesc de ratiune,
cu tot cu aripile mele de cenusa.