poate ca maine ma voi topi din nou?!

Asculta tundrele cum rad

si-mpart fiori sporind dilema mea!!
Si frigul cum dicteaza porilor ca-i apartin,
si cum le spune ca nici un soare nu ma va atinge mai din plin
ca visul de taiga!

***

Trei nopti mi-au spus, la rand,
ca arsita va fi eradicata in curand
din mintea mea.
Inghetul m-a impotmolit in oboseala
si-mi mangaie suav, pe rand,
iubirile ,
toate-amortite de-o raceala.
Caldura se topeste din mine-n viscol
si, printre flori trecute si bizare,
imi strange iubirile in brate, o data, tare,
pleacand cu viscolul din nou spre soare.
Raman pustie de dorinte;
privirile-mi se lasa inghetate in namol,
iar pe-ale nordului campii barbare
vad un pistol.
***
Asculta tundrele cum rad!
Dizolva-n ras dilema mea;
iubirile mi s-au uscat de vant;
ridic pistolul, trag,
si tundrele vor sangera.

renunt.

Vreau sa cunosc ape. Vreau sa le-nvat pornirile, sa le aud coregrafiile in spatele pleoapelor inchise, sa le ghicesc vibratiile, sa-mi las trupul infiorat in unde, sa ma imbin cu ele, sa se muleze pe formele sufletului meu, sa ma proptesc in sclipirile lor apuse...
Sau vreau sa uit ca vreau sa le cunosc, sa uit miscarile cutate de ocean, sa uit minciuna rostita la reflux de catre valuri, sa uit noianele de perle pirdute-n scoici salbatic tavalite in nisip, de marea care a intrat in mine si nu vrea s-o uit!

stapanii unei raze

Mainile tale pot acoperi soarele
Si-l pot prinde in pumn.
Deschide palma si lasa-l sa treaca si pe linia mea de orizont!
Fata ta se intoarce spre vant
si-atunci alizee te imprastie inconstient spre mine
si mi te-agata-n suvite de par.
Cand tropicele iti apasa umerii,
Nordul se simte obligat sa inventeze presiuni si pentru mine.
Cand somnul tau e napadit de-alunecari de valuri,
eu ma visez memorand rutina unui port pustiu de vase;
numar mistere in funii ce trebuiau sa acosteze punti saturate cu iluziile unor reintoarceri,
adulmec pescarusi in zbor
si le dictez aterizari spre alte continente,
deasupra altor mari de isterii neimpacate.
Si ma trezesc in rasarit
si-alerg spre soare smulgand bucatile pe care le-ai atins din el,
acolo unde l-ai acoperit cu mainile.

mongolul nevazut din mine

Eu ti-am adus Asia in priviri, iar tu...
Cand ma privesti in ochi m-acuzi ca am ramas inecata in alta mare,
Ca mi-am renegat toate apartenentele cand Asia m-a depistat si mi-a soptit infiltratiile ei pe retina.
Spui ca n-am refuzat nicio hipnoza din toata colectia ei de seductii,
Nu m-am retras din fata acordurilor seismice de mandolina;
Poate chiar m-am aruncat desculta prin baldachine si haremuri
si undeva in Asia mi-am pierdut toate inocentele.
Imi reprosezi c-am dat la schimb constiinta pe instincte,
C-am ametit desertul in miraje,
Sau c-am topit principii in fata secetei.
Blamezi si scuturi dorintele nou inflorite pe chipul meu schitat intr-un alt tip de fresca
si apoi taci...
Si ochii tai fixeaza alte dimensiuni in mine.
Te-apropii tulburat sa imi cuprinzi trasaturile mongole intre palme...
Acum le vezi??

abandon spre alt tinut

In Orient...
M-am lasat strivita de bazaruri,
si am lasat valurile sa-mi domine toate ratiunile.
Am lasat iluziile sa se inchege in jurul meu,
in jurul lui,
asa incat sa cuprinda doi,
si sa incapa doar doi.
Am uitat tigarile neaprinse cu gandul la apropierea stelelor dintre taramurile noastre
si am lasat atingerile sa aterizeze in locuri interzise,
Iar peste frontierele prabusite in nisip
am dezgropat scoici estompate de curenti
doar pentru a simti ceva concret sub talpi.
Mi-am lasat indoielile sfasiate intr-o narghilea cu lapte
si mi-am ascuns bronzul daruit de soare in imbratisari tacute
sub semieclipsa palmierilor mahmuri.
Am alergat dupa betia brizei si mi-am amestecat delirul cu rugaciunile nocturne evadate din moschei.
Mi-am diluat pasii in mare, initiati de pasii lui
in timp ce-i incuiam privirile pe coridoare de suflet izolate de uitare.
M-am lasat pierduta intre matase si ghimbir
urmand arome ratacitoare de bazaruri,
lasandu-ma din nou strivita de portia mea de Orient.

o mare mai naiva

Cei instrainati incearca sa cuprinda marea pe filme nevoalate si marea pare a fi naiva la incercarile lor de a o impacheta in amintiri. Pare dispusa sa se lase purtata pe taramurile lor uscate, sa-si uite umezeala, sa-si abandoneze valurile si adancimile, sa-si lase sirenele unduindu-se in abandonul nocturn.
Doar ca marea isi retrage sclipirile spre apus, ramane oarba in pretextul noptii si neaga ca a vrut vreodata sa se lase evaporata dintr-un capriciu. Ramane aproape de tarmuri, mangaind bratele pontoanelor desprinse de plaja, ascultand soapte de indragostiti intarziati pe pernele turcesti.
Naiva marea nu-si da seama ca cei doi izbiti de palide mocniri nu vor avea de respirat la unison mult timp, nu vor apuca sa-si atinga visele, sau sa-si marturiseasca esenta unul in fata celuilalt.
Naiva marea nu poate recunoase despatirile si asteapta nopti de-a randul in orbire, umbre pe care le stie pe de rost, acum doar jumatati. Confuza si surprinsa de-atatea destramari imprima ritmuri in pilonii de ponton si cheama iubirile inapoi. Raspund doar jumatati desperecheate care-si declara rapirile bucatilor de suflet.
Strainii au plecat si fara mare spre uscat, si fara valuri, adesea fara inimi. Si le-au lasat plutind pe langa pontoane...