ni se scurge printre degete tot soarele.

pretul nemuririi mele

Daca imi asez corect palma peste un ochi, cu celalalt pot vedea tot ce nu ma lasi sa vad cu amandoi.
Iti vad admiratia, foamea,
si toate cruzimile.. pe rand
in ierahia lor confectionata special pentru mine.

Daca ma concentrez pe soaptele tale de ieri pot ghici de cate ori pe zi ma privesti ca pe o paine feliata,
de cate ori pe zi sunt in pericol..
si ma intreb ce ti-am facut sa ai nevoie de-atata banda adeziva sub pat?!

Daca imi verific atent casuta vocala ajung la concluzia ca lumea ta perfecta as fi eu luata-n leasing
si asezata bibelou undeva unde celelalte nu pot calca,
de unde sa aud insa tigarile lor aprinse
si praful asternandu-se pe mainile mele sudate la spate.

Daca masor distanta dintre noi pe tot parcursul noptii si-apoi fac o medie realizez de ce tolerez sa-mi jerfesti atatea minciuni pe altarul meu de iubiri inca neabreviate:
fara asemenea ofrande n-as mai fi niciun fel de zeita!

machiajul dintre flambari

Am ars din nou cu viteza de infuzie a ceaiului la plic,

Mai repede ca goana a doua picaturi de mercur pe o podea de fildes: amandoua satule sa se mai tina in brate,

Mai repede ca un semafor aproape rosu..

 

Am ars la prima intersectie la care ne-am contrazis despre miazazi,

Si inainte sa sesizez ca alunecarile prosopului dupa iesirea din dus nu erau simple coincidente.

Am ars si am ramas din nou doar crater.

Noroc cu fondul de ten..

Cum altfel te-as putea ierta ca ma folosesti pe post de chibrit?

eu pot anticipa

Amandoi stim ca imbratisarea noastra ar arata ca un om care se ineaca. Ar fi privita ca un atentat la doborarea unor cladiri corporatiste de sticla (gemene sau nu);

In orice caz, soferii de taxi s-ar uita urat cel putin la mine.

Amandoi stim ca ne putem vedea doar daca tinem ochii inchisi. Sau daca inchidem ochii altora. Si cand nici asta nu va mai fi suficient atunci unul dintre noi nu va mai putea clipi la fel de natural pentru mult timp.

Curand, cand nu va mai fi de ajuns, te vor deranja pana si picaturile din parul meu ud pe parchet, rezonanta zambetelor mele izbite de pereti sau poate… ce stiu eu, forma calcaielor.

Amandoi stim ca nu tanjim decat la ocazia sa ne anulam unul altuia iluziile. Sau macar tu mie..

Intindem mainile pana la extema lor elastica, dupa un schimb illicit de pacate, pentru ca mai apoi sa ne intrebam de unde regretele din palma.

De parca n-ar fi de ajuns, stim inclusiv ca totul s-ar termina cu o vizita la Ikea. Pentru ca vei avea nevoie de perne care sa nu fi absorbit atatea dupamiezi  in care tu te lasai de fumat ca sa savurezi mirosul meu de planete…

Si.. ar mai fi un motiv. 

Poate cel mai bun dintre toate:

marea in care eu sunt deja inecata.

antecedente

ma privesti ca si cand un sarut iti astupa gura.
al cui?
de parca nu-ti amintesti de revoltele fierbinti sustinute in noapte cand noi tocmai ce am fost inamici , aliati, si toate-odata, apoi iar inamici, apoi iar aliati apoi... de parca inca te gandesti pe ce pozitii am sfarsit. credeam ca fericiti..
te pasioneaza brusc zgomotul rotilor de tramvai, pe care le asculti cu interesul cu care ascultai odata simfonia blugilor mei in contact cu urmele de atingeri de pe coapse; acea inclinare a capului care dadea semnalul ca nu te-ai saturat de dezbracari.
nu te impotrivesti cand sesizarile mele neexprimate ma cara pe brate de piatra spre febra zvapaiata a milioanelor de dubii in care tu esti, sau, dupa caz, nu esti al meu, ma mai iubesti, nu ma iubesti, nu m-ai iubit, ma minti, nu mai vii..  

si cand incep sa ma salbaticesc de-atatea spaime, imi spanzuri toate panicile cu alt sarut.
mereu al meu, mereu pecetluind setea de altele.
mereu promit ca n-o sa-l uit pe ultimul ca sa-l pot recunoaste si compara cu ce voi gasi pe buzele tale maine!