become a girl-toy

http://www.youtube.com/watch?v=l-noqbSSc1k

tuturor persoanelor a III-a

Ploaia de ieri nu a fost complet uda,
nici rece,
nici atat de straina cum par de obicei ploile cand eu sunt desert.
Doar cat sa nu mi se mai para cald intre atatea soptiri cu timbru diferit,
suficient sa-mi aduc aminte ca am fost rugata printr-un alfabet al strangerilor fortate de mana
sa nu ucid
sau, dupa caz, sa nu uit sa resuscitez.
Sa nu uit in general..


Cateodata cand ploua simt nevoia sa spun fiecaruia:
poate nu iti dai seama dar... tu esti modul meu de a fi singura.

astept sa te faci scrum

Mi-ar placea sa te privesc dezamorsata,
neascunsa intre minciuni in plina explozie
napustite asupra incheieturilor tale...
Tanjesc, se-agata, respira o clipa prin texturi ferite de intelesuri cu sens unic
si mor separat
pe dupa tesuturi prea netede sa le asimileze,
prea ondulate sa le deconspire.

Mi-ar placea sa vad acrobatiile tale fiebinti
stingandu-se treptat in fibre de cearsaf sifonat
de parca nu demult toata ai ars;
miscarile ce trasforma camera complicat
ca nici nu mai ai loc sa cazi
pe dupa pat.

Mi-ar placea sa asist la topirea ta desculta
in special atunci cand nu mai patineaza spre refuz.
Cand intr-o pasagera stare inflamabila cauti cu ambele maini intinse
straini pe care i-ai putea iubi
rapid, alunecos, stingher,
pana la capat.

Mi-ar placea sa vad cum dimineata ramai dezbracata de respingeri...
aproape goala,
asa fara sa clipesti,
fara sa adormi,
fara sa ti se para scandalos ca suspensiile se formeaza din trei puncte
tinandu-se unul dupa altul
chiar daca nu s-au gustat niciodata.

te-as felia.

Recunoaste! S-a prabusit intre noi noaptea.
Una dintre noptile alea care te obliga sa pleci,
a carei bezna si-a pierdut gustul si proprietatea de a fi escaladata
si cum tu stii atat de bine sa renunti...
Sunt momente cand simt ca orasul de sub oras ne incurca si el.
Pe mine cel putin ma distrage de la urmele de dinti de pe umar,
de la a simti nevoia..
Mai nou imi obliga toate emotiile sa se imbrace vinovate in fata ta
si sa se-ntoarca asa ... respinse din oficiu, in culise.
O singura data am auzit printre crapaturile separarii noatre casante
ecoul palmelor tale sub care obisnuiam sa bat ca o inima
pentru ca nu stiai sa imi ghicesti punctul de fierbere.
In rest am continuat sa-ti tac...
Recunoaste! daca n-ar fi fost noaptea puneai intre noi un baton de scortisoara...
sau o lamaie...

e stramt aici, dar ai unde sa-ti pierzi mintile. (M. Sorescu)

defecte de cromatica

Azi mi-am povestit despre mine
si-am incercat sa-mi amintesc ziua in care m-am cunoscut cu adevarat,
in care mi-am dat seama ce colectionez,
ce anume imi omoara, pe rand, simturile,
ce caut, ce ofer,
ce doare?
cum ma indepartez,
cum tremur, cum ma rasucesc,
si cat iubesc... daca (?!)

Colectionez trairi, ascund ce pot,
mor doar in fata cuvintelor ce ma ghicesc cu adevarat,
caut orice altceva,
ofer ce-mi scapa,
ma dor intoarcerile cu spatele,
si ma strecor nesesizata atrunci cand atipesti.
Ma zbat intre mai multe versiuni ale aceluiasi fel de a fi,
iar spre tine ma intorc mereu pe partea dreapta pentru ca ochiul meu stang e mult prea daltonist sa observe ca pot iubi...

imi pare rau, nu am bluetooth!

eu pot comite omorul senzatiilor tale de sentiment.
le pot sfasia chiar si in timp ce ma privesti,
in timp ce pretinzi ca ma asculti,
in timp ce memorezi diferentele intre felurile in care tac.
le pot ascunde sa nu le mai gasesti.
pot face ca toate parfumurile mele sa nu-ti mai zgarie concentrarile,
sa nu se mai infiga verticale si salbatice pe muchii de gand,
eu pot zdrobi pe rand toate incercarile tale de traiectorii catre mine
si iti pot face pulsul sa se abtina din zbateri smintite la jumatati de noapte...
dar de ce as asculta taceri nemeritate?
de ce as accepta sa invat estomparile sunetului unor pasi care pleaca?
de ce mi-as impiedica frisoanele in departari tacute, cand nici macar nu am bluetooth?

cand ti-am vorbit despre vant

ti-am observat teama patologica de a nu te putea abtine sa nu pleci,
si gandurile flagrante de a vrea sa ramai.
Cand mi-a intors spatele, ti-ai agatat strident umbra in lumini proiectate spre mine, fortand-o sa ma priveasca fix in ochi.
Dar umbra ta nu ma putea iubi...
nu auzea discutiile noastre despre vant.

viata ca supefiant (III)

Acum nu te mai pot forta sa iti respiri diminetile prin mine,
nu te mai pot convinge sa-ti ratacesti ideile de evadare printre culorile tacute din cearsaf,
nu-ti mai pot demonta, cu senzualitati recunoscute doar de tine, revoltele primitive de claustrat in dependenta fata de aerodinamica gleznelor mele.
Mi-ai zis ca te ineci cu stridenta vaporilor de mister ce inca nu ii las evaporati din palma,
ca ti-ai mototolit toate imunitatile in fata capriciilor mele,
te-am perforat, injectandu-ti portii din mine intre soapte,
ti-am decalat placerile dupa tiparul geometric al atingerilor mele,
te-am impotmolit, te-am incendiat, te-am sufocat hipnotic in refuzul de a zambi numai pentru tine...
Acum nu te mai pot forta sa ma respiri la fiecare crepuscul,
nu-ti mai pot fi supradoza.

viata ca stupefiant (II)

Ma gandeam poate...
Stii, cand te-am sedat prima data cu minciuni
parul a inceput sa-mi miroase a mar si scortisoara,
iar ochii tai au devenit oceanici.
Am vazut in ei cum numai tu ma vezi
si am ales sa par,
sa tac,
sa te las sa ma interpretezi asa, orb...
sa aud in tine zguduindu-se replici ale adevaratelor mele frisoane ce se izbesc de zambet,
sa te las sa ma estompezi cu ecourile acvatice din ochi.
Ieri ma gandeam ca poate...
poate-ai putea sa ma iubesti si halucinogena,
defecta; stangace; partiala!
spre-exemplu doar mainile!
Poate-ai putea iubi o treime din mine!!
... sau... poate nu...

viata ca supefiant (I)

Am rupt din radacini visele ierburilor ascunse in tigara
si brusc a trebuit sa-mi explic lumea ca dupa supradoza:
lumea fara tine legat la ochi sau imobilizat intr-un hohot de prafuri,
lumea de placeri identice ca gust;
sa imi explic aspectele patologice din privirile tale
radical ratacite in ceea ce obisnuiam sa mint ca sunt.
Ma cheama Z sau, ca sa-ti sune cunoscut: narcoticul inertiilor tale...

striptease

asasin de gesturi

Tot ce mai am din tine e istoria unor gesturi arse pe rug,
senzatii de tinichea ce-mi rezoneaza condimentate pe buze,
vise sterile care-alerga din mine spre topire,
pete de infern pe sufletul nud,
gaduri iesite din minti,
emotii ce s-au fisurat impiedi-
candu-se de amintirea ca imi datorezi atingeri!
Restul... ai ucis...

te simt sintetic

A nins -
si m-am gandit ca acum am un pretext sa alunec,
ca prin ecouri si geometrii nevrotice as putea sa fac sa para fatal,
ca acum vei fi suficient de nemiscat sa poti auzi ca am cazut
inainte sa-mi ninga peste amortiri;
ca ti-as putea surprinde carceral privirile,
singurele ce traverseaza cu straluciri difuze izolarile mele orgolioase,
asfintitul nelamurit al ideii de singuratate,
bucatile de noapte maladiva ce-mi imprima in puls miscarile ecoului de strigat.
Travaliul privirilor tale de serafim tavalit prin lut a ramas insa impotmolit in nuanta mecanica a vreunei alte prabusiri...
A nins -
si m-am aruncat prea plastic in iarna
sa fac sa para fatal.
N-am reusit.
Doar mana care probabil te-ar fi atins prima s-a rupt,
iar asta pentru acustica lumii tale se reduce la scrum.