au fost odata doi pumni..

eram intr-una din pozitiile mele incomode.
lasam urme de ruj pe pahar
si zvacniri subtile intre visele de tabla ale candidatilor la a ma vedea goala.
imi desclestam de fiecare data pumnul drept mai intai. de fapt.. doar dreptul....
in celalalt tineam intotdeauna mototolita o cale de scapare.

tresar ca o pereche de aripi amintitnadu-mi ca atunci seara... am privit tinerea ta de mana ca pe un semn din nastere..
ideea e ca o saptamana intreaga nu am putut sa stau picior peste picior.
imi sugera o insuportabila stare de asteptare sa ma razgandesc,
ori tot ce asteptam eu cu capul intre palme era sa-mi dau seama cum m-ai deteriorat.

apoi am renuntat; mi-am relaxat palmele...
sa par mai usor de iubit.

become a girl-toy

http://www.youtube.com/watch?v=l-noqbSSc1k

tuturor persoanelor a III-a

Ploaia de ieri nu a fost complet uda,
nici rece,
nici atat de straina cum par de obicei ploile cand eu sunt desert.
Doar cat sa nu mi se mai para cald intre atatea soptiri cu timbru diferit,
suficient sa-mi aduc aminte ca am fost rugata printr-un alfabet al strangerilor fortate de mana
sa nu ucid
sau, dupa caz, sa nu uit sa resuscitez.
Sa nu uit in general..


Cateodata cand ploua simt nevoia sa spun fiecaruia:
poate nu iti dai seama dar... tu esti modul meu de a fi singura.

astept sa te faci scrum

Mi-ar placea sa te privesc dezamorsata,
neascunsa intre minciuni in plina explozie
napustite asupra incheieturilor tale...
Tanjesc, se-agata, respira o clipa prin texturi ferite de intelesuri cu sens unic
si mor separat
pe dupa tesuturi prea netede sa le asimileze,
prea ondulate sa le deconspire.

Mi-ar placea sa vad acrobatiile tale fiebinti
stingandu-se treptat in fibre de cearsaf sifonat
de parca nu demult toata ai ars;
miscarile ce trasforma camera complicat
ca nici nu mai ai loc sa cazi
pe dupa pat.

Mi-ar placea sa asist la topirea ta desculta
in special atunci cand nu mai patineaza spre refuz.
Cand intr-o pasagera stare inflamabila cauti cu ambele maini intinse
straini pe care i-ai putea iubi
rapid, alunecos, stingher,
pana la capat.

Mi-ar placea sa vad cum dimineata ramai dezbracata de respingeri...
aproape goala,
asa fara sa clipesti,
fara sa adormi,
fara sa ti se para scandalos ca suspensiile se formeaza din trei puncte
tinandu-se unul dupa altul
chiar daca nu s-au gustat niciodata.

te-as felia.

Recunoaste! S-a prabusit intre noi noaptea.
Una dintre noptile alea care te obliga sa pleci,
a carei bezna si-a pierdut gustul si proprietatea de a fi escaladata
si cum tu stii atat de bine sa renunti...
Sunt momente cand simt ca orasul de sub oras ne incurca si el.
Pe mine cel putin ma distrage de la urmele de dinti de pe umar,
de la a simti nevoia..
Mai nou imi obliga toate emotiile sa se imbrace vinovate in fata ta
si sa se-ntoarca asa ... respinse din oficiu, in culise.
O singura data am auzit printre crapaturile separarii noatre casante
ecoul palmelor tale sub care obisnuiam sa bat ca o inima
pentru ca nu stiai sa imi ghicesti punctul de fierbere.
In rest am continuat sa-ti tac...
Recunoaste! daca n-ar fi fost noaptea puneai intre noi un baton de scortisoara...
sau o lamaie...

e stramt aici, dar ai unde sa-ti pierzi mintile. (M. Sorescu)

defecte de cromatica

Azi mi-am povestit despre mine
si-am incercat sa-mi amintesc ziua in care m-am cunoscut cu adevarat,
in care mi-am dat seama ce colectionez,
ce anume imi omoara, pe rand, simturile,
ce caut, ce ofer,
ce doare?
cum ma indepartez,
cum tremur, cum ma rasucesc,
si cat iubesc... daca (?!)

Colectionez trairi, ascund ce pot,
mor doar in fata cuvintelor ce ma ghicesc cu adevarat,
caut orice altceva,
ofer ce-mi scapa,
ma dor intoarcerile cu spatele,
si ma strecor nesesizata atrunci cand atipesti.
Ma zbat intre mai multe versiuni ale aceluiasi fel de a fi,
iar spre tine ma intorc mereu pe partea dreapta pentru ca ochiul meu stang e mult prea daltonist sa observe ca pot iubi...