Îți sunt facultativă.
Câteodată te uiți la mine ca la un nasture lipsă.
Alteori ca la o pană de curent de tipul ălora de dinainte să fi apăsat save.
Nu mai spun că uneori mă privești de parcă nu mă poți înțelege fără subtitrare..Las' că știu eu!
Să nu crezi că nu știu..
O să avem discuția aia despre nepotriviri într-o săptămână,
cel mult două.
Îngropi idei minate la fiecare răscruce de impresii asupra lucrurilor care-ți plac la mine - ca nu cumva să te rătăcești și cine știe.. să mă consideri pe de-a-ntregul plăcută -
iar la sfârșit de noapte le detonezi pe rând și te ghidezi după zgomot și fum înapoi în țara unde lucrurile alea n-ar rezista la climă.
Cred c-ai văzut asta într-un film.
Să nu crezi că nu știu..
Pentru tine sunt un canal cu purici.
Sunt o frecvență de sunet prea înaltă,
ori bruiajul dintre două gânduri perfect logice.
Știu și că tu nu știi nimic din toate astea.
Dar ai timp să-nveți!
Încă n-am hotărât sub care rând de coaste să-mi așez epicentrul.
