lasam urme de ruj pe pahar
si zvacniri subtile intre visele de tabla ale candidatilor la a ma vedea goala.
imi desclestam de fiecare data pumnul drept mai intai. de fapt.. doar dreptul....
in celalalt tineam intotdeauna mototolita o cale de scapare.
tresar ca o pereche de aripi amintitnadu-mi ca atunci seara... am privit tinerea ta de mana ca pe un semn din nastere..
ideea e ca o saptamana intreaga nu am putut sa stau picior peste picior.
imi sugera o insuportabila stare de asteptare sa ma razgandesc,
ori tot ce asteptam eu cu capul intre palme era sa-mi dau seama cum m-ai deteriorat.
apoi am renuntat; mi-am relaxat palmele...
sa par mai usor de iubit.
