Ieșire din matcă

De ieri am început să mă cred fluviu.
Și-apoi am realizat cât de multe lucruri ar explica asta...
Spre exemplu sindromul de a nu mă putea opri din curgere,

sau enigma inundațiilor de pe scară.

Probabil mă voi acomoda, treptat, cu postura asta lichidă și tulbure.
Probabil în curând o să-mi pară perfect normal să admir din aval nenumărații înecați cu mine în gând,
să mă infiltrez pe sub tapet, 

să mă preling pe după întrebările alea serioase la care se ajunge o săptămână mai tarziu 
și alte lucruri firești în asemenea stări de agregare.
În cele din urmă nu o să mă mai mire nici că pe toată suprafața fostelor iubiri se formează, cu atâta viteză, condens.

Expus

Mâine vreau să te văd, întâmplător, pe strada aia cu muzee.
Să te vad traversând și împiedicându-te,
sau lovit ușor de vreun biciclist,
sau scăpând plasa cu portocale.
Aș râde în sinea mea. În hohote! sau nu doar în sinea mea...
Apoi te-aș ajuta să le strângi.
Sau poate că le-aș da cu șutul. Da, mai degraba..
Te-ai uita la mine de jos în sus suprins,
și-apoi mâhnit sau fâstâcit,
sau poate chiar înfrânt.
Înfrânt!
Iar eu ți-aș spune: „s-o stăpânești sănătos” sau „s-o porți cu plăcere”,
asta zâmbind desigur,
și aș pleca.
Senină,
distinsă,
urmărită cu privirea.
Regretată..

Mai bine-ai ocoli strada aia mâine!