Cat de
strain de imposibilitatea de a evada din ecoul suav al ciocnirilor de emotii
Prea debusolate
sa declare toate in cor refuzul de a ma degusta,
De statutul
de consumator al dezmierdarilor dozate in exces doar pentru placerea de a te
vedea zbatandu-te ulterior intre asteptari,
De toate
convertirile mele in stari alunecoase, prea sacadate pentru garantiile tale
mentale, pentru amurgul monogamiei pe care ai fi nevoit s-o protejezi in palma;
Departe de orice rutina dislocata prin smulgere
de toate noptile care m-ar tenta la jocuri de culise,
De oboseala,
de zbuciumul renuntarii la tot ce sunt eu, asa.. salbatic condimentata…
De alergiile
la amintirile despre mine, din motiv ca sunt prea polenizate peste tot trecutul
care conteaza, prea aspre, violente sau adanci…
Cat de
strain esti de stadiul in care ai ajunge sa diferentiezi mirosul ojei mele de
alte mirosuri de oja…
