Una dintre noptile alea care te obliga sa pleci,
a carei bezna si-a pierdut gustul si proprietatea de a fi escaladata
si cum tu stii atat de bine sa renunti...
Sunt momente cand simt ca orasul de sub oras ne incurca si el.
Pe mine cel putin ma distrage de la urmele de dinti de pe umar,
de la a simti nevoia..
Mai nou imi obliga toate emotiile sa se imbrace vinovate in fata ta
si sa se-ntoarca asa ... respinse din oficiu, in culise.
O singura data am auzit printre crapaturile separarii noatre casante
ecoul palmelor tale sub care obisnuiam sa bat ca o inima
pentru ca nu stiai sa imi ghicesti punctul de fierbere.
In rest am continuat sa-ti tac...
Recunoaste! daca n-ar fi fost noaptea puneai intre noi un baton de scortisoara...
sau o lamaie...
