Asearam-am trezit plutind, pe jumatate sfasiata;
si mi-am adus aminte ca sunt asa din vara,
ca levitez pentru ca n-am mai vrut sa mor inca o data
pe un alt tarm, in alta mare inecata.
Atunci am vrut s-ascult seismul unui singur suflet,
i-am asteptat pulsatiile sub palmierul mut,
iar cand de-atata zbucium sufletul meu s-a rupt
eu mi-am inghesuit tot spasmul intr-un urlet.
Acum caut din nou, plutind, tot ce m-a rupt in doua;
stau suspendata cautand ce m-a lasat pustie asta vara,
desi e toamna afara si ma ploua,
partea care mi-a mai ramas din suflet nu coboara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu