joi, 9 aprilie 2009

oprindu-ma sa imi adulmec consistenta

Sa-ti spun cum sunt. Eu sunt... de parca ar conta ca sunt. Conteaza numai ce, si cat.
Sunt fumul mult prea imbibat de menta de pe furtunul mult prea ferit de lumina, poate-o senzatie prea dubiosa, chiar si pentru cei carora le place shisha, un ras care si-a ridicat prea mult urechile ciufulite in vanturile nisipurilor fierbinti.
De ce am eu miros intepator? Pentru ca prea mult timp am fost lipsita de adulmecari, pentru ca ploile nu vor sa-mi spele aroma, iar cenusa mi-e intacta... ei toti au uitat sa-si aminteasca sa mi-o imprastie.
Cand zic Eu, visez norii acidulandu-se zgomotos si imi cresc pene. Nu pot sa zbor, dar stiu... si-astept sa port in loc de pene, aripi, sa pot trisa abandonand ce sunt de fapt.
Am ochii plini de slalom printre adevaruri, imi pot vedea in ei defectul, iar colectia de zambete puse la pastrare pentru vremuri de seceta adie a oboseala.
E prea tarziu, inaltul prea inalt, iar prea timida mea tacere in oglinda se clatina, prea mult dilatata, asa ca momentan voi inceta sa fiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu