ce somnifer e marea!

Mi-e somn.

Când ai spus că marea o să-mi atingă palmele

nu m-am gândit

că lumea se va roti

doar ca să simt eu nisipul.

Nu mi-ai spus că o să vreau

să văd soarele ridicându-se

din fiecare orizont lichid.

Nu mi-ai spus că orice baltă-mi va părea mare,

doar mai mică.

Şi balta e un fel de ţărm

în care tremură apusuri ;

mai tulbure,

mai fără nisipuri.

Acum insomnia a trecut

şi nu mai vreau apusuri,

sau răsărituri ipocrite.

Vreau doar fum şi noapte,

mai ales fum.

Toţi porii tânjesc după metamorfoze ireversibile,

după arome şi repaos.

Mi-e somn...