elixir

Voi, visători ce-aţi decăzut,
Cotidianul vă va fi fatal!
Nu e un abstract vis neplăcut
E doar banalul, devenit coşmar!

Morgana a plecat
Şi a luat cu ea tot setul de confuzii.
La chioşcul de ziare batranul depravat
E singurul care-şi mai vinde din iluzii.

De-atâta monoton
Şi umbrele vor dispera.
Se vor retrage toate-ntr-un cotlon
Sperând ca monotonul va seca.

Dar e prea întins,
Prea vast, prea mult, prea greu.
Întoarceţi-vă-n visul vostru stins
Ca somnambuli să fiţi mereu!

Tu, un artist prea viciat de realitate
Nu plânge de nocivele ispite!
Întoarce-te în libertate
La gândurile tale abstracte şi ciobite!

Şi n-o lăsa pe ea, cea limitată,
Să-ţi calce privirile-n picioare.
Prezice-i că toată constiinţa-i va fi moartă,
Că trupul ei vândut va “doare”.

Lacrimile ţi se sparg în pavaj
Si-n pumn ai demnitate şi venin
Mercurul se prelinge pe obraji
Otrava-ţi va salva esenţa de la chin.