Noaptea flauşată atrage dubios idioţii spre plăsmuiri şi vise. Fineţea de satin a umbrelor îi cucereşte pe cei extenuaţi de atâtea iluzii şi îi ameţeşte brutal printre obscuritate şi culoare, printre octavele hiperactive şi liniştea mult prea hilară.
Totuşi pragul fragil spre visare are de depăşit o cenzură, un pa
saj de control strict; dar participanţii la efervescenţă nu sunt admişi pe bază de curriculum vitae. Au nevoie doar de naivitate, de inocenţa de a zâmbi, de orbirea de porţelan ce va străbate praful aproape infectat cu resurecţia de purpură.
Un paranoia ironic şi stupid oferă o şansă spre beatitudine fiecărui somnambul ce vrea să adere la libertate. Creatura în culori de zebră arată ca un mim ce-ar trebui să se reprofileze. Are o crudiatate în zâmbet ce-l trage mai mult spre-un clovn şi işi maschează cu efort răutatea strălucitoare şi mută, afişând o puritate de citrice, ca o bomboană din lichioruri amare.
Dincolo de barieră, în universul izotopilor de zahăr, se văd plutind mii de libelule fosforescente ca absintul, ce luminează bălţile, verzi şi ele, dar de un verde mai închis, prevestind o adâncime în care şi dorinţele se îneacă.
Ţigări de varză se împart între visătorii cântăreţi de jazz agăţaţi de saxofoanele cu ultrasunete. Doi hipioţi se uită cum cerul îşi impune luminile de led deasupra tuturor. E un bal mascat ad-hoc unde spectrele fac paradă de tatuaje şi hairstyle.
Întunericul se diluează însă repede, iar lumina ameninţă cu întreruperea intimităţii. Toţi visătorii visează că se trezesc, iar când se trezesc cred că visează în continuare, uitând de vise şi plăsmuiri. Oricum ideile pe care le concep în vis trebuie să redevină obscure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu