sunt mai mult tu decat eu

Sunt visatoarea costisitoare a universului tau.

Pana cand? Pana unde?

Nicio constelatie nu poate stii,

Nicio cafea nu poate contura raspunsuri astrologice pe margine de ceasca, nici chiar acolo unde nu e ruj..

Sunt catalizata in zeci de intentii agatate intre tamplele tale ce zvacnesc atent.. sa nu ma striveasca,

Sa nu imi toceasca balansul, dar sa nu pot ricosa peste marja de eroare a portiunii tale de teren sacru pe care eu voi ramane mereu desculta..

Sunt surplusul de intuneric al tuturor noptilor in care nu ai consumat suficient din mine ca sa adormi; si-atunci te las sa-ti faci de lucru privind cum ochii mei clipesc inchisi peste filmul intregii zile,  simtindu-ma ca o mama denaturata pentru ca stiu ca o sa vezi derulandu-se doar cadrele cu noi fericiti.

Sunt zgomot de roti franate pierdut in clocotul nestamparat de sarutari dinaintea micului dejun.

Pentru ca pe inima goala iubirea are alt gust.. de mare.. aproape la fel de sarata si asurzitoare, lipsita de viciul de a se opri din cand in cand pentru a-si umezi buzele.

Sunt orasul hipnotic care te imbata in fiecare seara cu umbre de rasete din ce in ce mai tinere, nedormite niciodata de-ajuns, cu tempo de tocuri avand echilibrul constant amentintat de forte neunoscute ale asfaltului deformat; orasul care-ti deregleaza mereu respiratia ritmica si-ti tine ratiunea ostatica pana la prima cursa de metrou.

Sunt o armata de soldati de fier, forjata pe liniile proeminente care-ti camufleaza neinspirat venele bratelor atunci cand te gandesti de doua ori pe ce paralela a trupului meu sa-ti incepi asediul.

Asta desi stii pe de rost ca m-am predat deja.

Sunt secundarul unui ceas care indica toate momentele noastre de sincron si pentru asta e ori prea in urma ori prea inainte.

Sunt  maslina din martiniul tau de maine de la pranz, din care probabil o sa vrei sa musti..

Sunt jumatate din tine sau mai mult..

iar fara tine.. sunt rest..