ce faci, pleci?

Cand ai sa pleci o sa-ti construiesc templu.

Si statui in toate colturile unde nu ajunge soarele.

Cand ai sa pleci o sa vin dupa tine pana la limita inferioara a primei amenintari de mangaiere.

Cel mai probabil o sa-ti dizloc umbrele de pe scaunul din bucatarie si o sa le plantez strategic pe toate cu fata spre mine, sa vada vecinii.

Cand ai sa pleci o sa incerc sa te dezgrop in fiecare dintre ei, si o sa-i las asa scotociti sa simta cum e pentru mine sa nu fie tu.

Cand ai sa pleci o sa gasessc nisip in asternuturi si o sa simt nevoia sa ma scutur mereu de toate atingerile.

Cand ai sa pleci o sa le spun ca eu nu te-am vazut plecand de fapt, ca poate doar ai iesit pe balconul din care se vede marea si-o briza te-a smuls de-acolo cu promisiunea sa te aduca inapoi, pana la primul gong de pendula.
Ei oricum nu stiu ca pendula noastra a stat..
Eventual o sa umplu camera cu foi veline, cearsafuri patate cu dulceata de cirese, carti citite de cel putin doua ori si alte nimicuri si o sa demostrez elaborat ca oricum nu mai aveai loc.

Cand ai sa pleci o sa mor si o sa ma nasc alta..

si mai cumplita,

mai densa, mai acrobatica, mult mai feroce

si o sa ma gandesc de fiecare data, pe cealalta margine a patului, cum sa fac sa plec..