Stii, cand te-am sedat prima data cu minciuni
parul a inceput sa-mi miroase a mar si scortisoara,
iar ochii tai au devenit oceanici.
Am vazut in ei cum numai tu ma vezi
si am ales sa par,
sa tac,
sa te las sa ma interpretezi asa, orb...
sa aud in tine zguduindu-se replici ale adevaratelor mele frisoane ce se izbesc de zambet,
sa te las sa ma estompezi cu ecourile acvatice din ochi.
Ieri ma gandeam ca poate...
poate-ai putea sa ma iubesti si halucinogena,
defecta; stangace; partiala!
spre-exemplu doar mainile!
Poate-ai putea iubi o treime din mine!!
... sau... poate nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu