Gheisele isi imbulzesc tineretea intr-o ceasca de ceai
Dezbracandu-se de iubiri odata cu faldurile de kimono.
Podurile le recunosc tacerea pasilor suspendati pe incaltari gratioase,
Iar gradinile stau pregatite sa le adulmece paloarea,
Cand le vor simti parul negru descatusat de legile atractiei. 
Noaptea gheisele ies pe rand dintre peretii de bambus
Ingenunchind in fata intunericului ce le spala fardul cu vanturi,
Fara sa le anuleze frumusetea.
Doar vantului ii pot incredinta dorintele,
Doar florilor de cires le pot marturisi regretul
Si-si pot abandona transele doar in fata aleilor pustii
Cand nimeni nu mai poate deveni victima irezistibilitatii lor.
Femeile in matase sfasiata isi arunca rugaciunile captive
Spre zei ale caror frumusete au imprumutat-o involuntar,
Cu care isi imbata existenta.
Gheisele isi asculta sufletul numai in noapte
Uitandu-l din nou cand lumina le napadeste trasaturile
Socata de umerii lor goi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu