Expus

Mâine vreau să te văd, întâmplător, pe strada aia cu muzee.
Să te vad traversând și împiedicându-te,
sau lovit ușor de vreun biciclist,
sau scăpând plasa cu portocale.
Aș râde în sinea mea. În hohote! sau nu doar în sinea mea...
Apoi te-aș ajuta să le strângi.
Sau poate că le-aș da cu șutul. Da, mai degraba..
Te-ai uita la mine de jos în sus suprins,
și-apoi mâhnit sau fâstâcit,
sau poate chiar înfrânt.
Înfrânt!
Iar eu ți-aș spune: „s-o stăpânești sănătos” sau „s-o porți cu plăcere”,
asta zâmbind desigur,
și aș pleca.
Senină,
distinsă,
urmărită cu privirea.
Regretată..

Mai bine-ai ocoli strada aia mâine!