eu pot anticipa

Amandoi stim ca imbratisarea noastra ar arata ca un om care se ineaca. Ar fi privita ca un atentat la doborarea unor cladiri corporatiste de sticla (gemene sau nu);

In orice caz, soferii de taxi s-ar uita urat cel putin la mine.

Amandoi stim ca ne putem vedea doar daca tinem ochii inchisi. Sau daca inchidem ochii altora. Si cand nici asta nu va mai fi suficient atunci unul dintre noi nu va mai putea clipi la fel de natural pentru mult timp.

Curand, cand nu va mai fi de ajuns, te vor deranja pana si picaturile din parul meu ud pe parchet, rezonanta zambetelor mele izbite de pereti sau poate… ce stiu eu, forma calcaielor.

Amandoi stim ca nu tanjim decat la ocazia sa ne anulam unul altuia iluziile. Sau macar tu mie..

Intindem mainile pana la extema lor elastica, dupa un schimb illicit de pacate, pentru ca mai apoi sa ne intrebam de unde regretele din palma.

De parca n-ar fi de ajuns, stim inclusiv ca totul s-ar termina cu o vizita la Ikea. Pentru ca vei avea nevoie de perne care sa nu fi absorbit atatea dupamiezi  in care tu te lasai de fumat ca sa savurezi mirosul meu de planete…

Si.. ar mai fi un motiv. 

Poate cel mai bun dintre toate:

marea in care eu sunt deja inecata.