Amandoi stim ca imbratisarea noastra ar arata ca un om care se ineaca. Ar fi privita ca un atentat la doborarea unor cladiri corporatiste de sticla (gemene sau nu);
In orice
caz, soferii de taxi s-ar uita urat cel putin la mine.
Amandoi stim
ca ne putem vedea doar daca tinem ochii inchisi. Sau daca inchidem ochii altora.
Si cand nici asta nu va mai fi suficient atunci unul dintre noi nu va mai putea
clipi la fel de natural pentru mult timp.
Curand, cand
nu va mai fi de ajuns, te vor deranja pana si picaturile din parul meu ud pe
parchet, rezonanta zambetelor mele izbite de pereti sau poate… ce stiu eu,
forma calcaielor.
Amandoi stim
ca nu tanjim decat la ocazia sa ne anulam unul altuia iluziile. Sau macar tu
mie..
Intindem mainile
pana la extema lor elastica, dupa un schimb illicit de pacate, pentru ca mai
apoi sa ne intrebam de unde regretele din palma.
De parca
n-ar fi de ajuns, stim inclusiv ca totul s-ar termina cu o vizita la Ikea. Pentru ca
vei avea nevoie de perne care sa nu fi absorbit atatea dupamiezi in care tu te lasai de fumat ca sa savurezi
mirosul meu de planete…
Si.. ar mai fi
un motiv.
marea in
care eu sunt deja inecata.