le pot sfasia chiar si in timp ce ma privesti,
in timp ce pretinzi ca ma asculti,
in timp ce memorezi diferentele intre felurile in care tac.
le pot ascunde sa nu le mai gasesti.
pot face ca toate parfumurile mele sa nu-ti mai zgarie concentrarile,
sa nu se mai infiga verticale si salbatice pe muchii de gand,
eu pot zdrobi pe rand toate incercarile tale de traiectorii catre mine
si iti pot face pulsul sa se abtina din zbateri smintite la jumatati de noapte...
dar de ce as asculta taceri nemeritate?
de ce as accepta sa invat estomparile sunetului unor pasi care pleaca?
de ce mi-as impiedica frisoanele in departari tacute, cand nici macar nu am bluetooth?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu