si ochii s-au inchis larg in fata beznei.
un zambet mi s-a prabusit in spatele unei soapte
si minte ca nu mai poate sa iasa
.nu mai pot articula cuvinte din tendoane
si nu mai pot s-ascult tacerile unei arome de cafea;
alergarile mele s-au intepenit intre vise arcuite din cauza felurilor in care m-am razgandit.
m-am rasucit pe varfuri sa-mi calculez esenta
apoi am realizat ca nu stiu cum sa ma rezolv ca ecuatie
si totusi, prin reducere la absurd
sunt mai mult apa...
acum, ca stiu sa postez, ochiul meu critic o sa te urmareasca mai des! >:)
RăspundețiȘtergerepana acum nu am citit nicio poezie care sa nu-mi placa, sau care sa nu-mi dea de gandit...